La donzella i el mariner

De cateva luni ma chinui sa duc o viata sanatoasa. Ma scol dimineata plina de bune intentii, dar, inevitabil, prea tarziu pentru a mai manca cereale cu lapte si alte mancari sanatoase elaborate. Ajung la masa de pranz lihnita, dupa ce am rontait prin birou sticsuri sau biscuiti in chip de mic-dejun. La pranz mi-e deja asa foame si Mc Donald's e asa aproape, ca las viata sanatoasa pe maine. In ziua urmatoare insa, ma trezesc intotdeauna plina de bune intentii, cu gandul la cereale si la o viata sanatoasa.

Mai putin azi. M-a debarcat Pisi la coltz pe un frig muscator, m-am indreptat spre "a-li-men-'t&-r" si undeva intre statia lui 123 si Tineretul Pesedist, hotararea mea era deja luata. Am intrat sigura pe mine si am cerut o punga de star chips, un croissant si o cola light. Cand era sa ies mi-am luat seama si, chinuita de remuscari, am cerut si un iaurt! Ceea ce m-a uimit a fost insa combinatia cola-chips-dulce care s-a alcatuit singura in mintea mea, fara sa ma fi gandit macar ce vreau, fara sa ma fi uitat in jur sa vad oferta, aproape ca un reflex. De acuma e clar ca am o cuta adanca pe creier in forma cola-chips-dulce si va fi o lupta grea sa o indrept la loc. Daca are indreptare.

*

Ultima descoperire si o mare bucurie: Nou Romancer , El lladre de les taronges, un CD de la Oana pe care m-am ferit multa vreme sa-l ascult pentru ca stiam Blau com el Sol si ma temeam ca asta nou (2000 fata de 1997) va fi diferit si-mi va sterge gustul placut lasat de cel dintai.

Ei bine, nu e diferit in sensul in care ma temeam. Muzica traditionala din Baleare, cu influente din intreaga zona mediteraneana inclusiv nordul Africii, cu multe melodii proprii pe versuri populare, cu doua superbe piese pe versuri de Miquel Martí i Pol (dintre care Aquesta remor e cutremuratoare ca o liturghie) ... nu mi-as fi putut imagina nimic mai placut pentru un inceput de an, sper, mai iberic decat cel precedent. Sau "iberocentric".

M-am reapucat de catalana de la o vreme, citesc mult (pe net si in putinele carti pe care le-am adunat din saracia de bursa din '99), ascult mult (nu c-as fi incetat vreodata sa ascult Raimon), uneori mai trag cu urechea si la radio si ma bucur ca am uitat foarte putin in cei 4 ani in care am "tradus-o" cu gallega si stiu ca ar fi jignita daca i-as spune ca le iubesc pe amandoua la fel de mult, dar asa este.

*

O alta descoperire foarte recenta e Aspy ... dar despre asta bloguim alta data.