Nemurirea foii de hartie

Am sa va transcriu azi o poveste despre vise ratacita pe o foaie de hartie in biblioteca.

13/08/05

Mi-a venit ideea sa scriu o cronica a tuturor viselor cu lifturi pe care le am. De multe ori mi se pare ca se repeta - e o senzatie de deja-vu si nu stiu daca e reala. Si-as mai vrea sa stiu daca au vreo relevanta - ce le provoaca sau ce anunta de apar doar din cand in cand.

Azi noapte liftul urca vertiginos intr-un turn mare, patrat. Eram cu un tip, vorbeam spaniola. Dintr-o data liftul a cotit, a facut asa ca o bucla si de unde mergea in sus, ne-am pomenit brusc ca merge inainte, apoi a inceput sa coboare prin alta cladire. "Siempre me asusto cuando hacen esto", i-am zis tipului. Nu eram foarte speriata, dimpotriva, stiam ca asa e traseul.

Visez uneori cele doua lifturi din blocul unde statea doamna G., in Colentina. Altadata sunt intr-un bloc mare, intunecos. Mi-e frica sa urc pe scari si mi-e groaza sa iau liftul. De cele mai multe ori astept sa vina cineva, sa nu urc singura, dar oricine ar fi dispare de langa mine cand sunt cel mai speriata. E cu atat mai ciudat, cu cat in viata reala demult nu ma mai tem de lifturi. Nu ma tem decat de inertie, blazare, delasare ... de panze de paianjen peste tot si de dimensiuni mereu mai exagerate. De lene.

Aici se incheie povestea visului despre lifturi. Sunt in masura acum sa completez cu cateva experiente noi: un vis cu liftul care pornea din cladirea unde lucrez si cobora prin cladirea vecina, nou-construita. Spre deosebire de visele normale cu lifturi, acesta a fost un vis frumos, luminos, numai otel si sticla verde, iar in lift calatoream veseli mai multi colegi.

Un lift-tren-râma, intunecos si prafuit intr-un muzeu pustiu cu sali imense. In lipsa liftului, usi zidite si scari care nu duceau nicaieri.

Un lift-turn afara, intr-un spatiu deschis, urcand spre un alt oras sau poate o alta tara. Aici urcam iarasi cu mai multa lume, dar eram speriata, pentru ca nu stiusem ca se poate calatori cu liftul intr-o lume supraetajata.

Un lift imens, de marfa, prin centrul unui bloc perfect rotund si fara scari. In bloc e mereu intuneric, iar eu ma tem ingrozitor de liftul acela, despre care se stie ca are obiceiul sa te duca unde vrea. Bezna in visul asta e neagra, aproape lichida.