Am crescut in casa cu bunicii din partea tatalui, din Oltenia. S-au mutat la Bucuresti cand s-au casatorit parintii mei. Casa de la tara au vandut-o pentru ca ai mei sa-si poata lua casa in Bucuresti. Le spuneam mamaie si tataie. Tataie a murit cand aveam 8 ani si nu mi-l aduc aminte prea bine. Era un om linistit, insa mereu a avut probleme mari cu bautura si, in ultimii ani, cu prostata. Cea mai clara amintire pe care o am despre el este ca isi petrecea zilele in poarta (stam la curte), privind la trecatori. Si mamaie avea o placere deosebita sa croseteze "la strada, la banga" - adica pe banca pe care am avut-o multa vreme in strada, in fata portii si care nu mai exista acum.
Mamaie a murit anul trecut. Povestea multe, cu rusii, cu razboiul (cum a fost tataie "prinzioner" la rusi), cu comunistii care i-au luat strabunicului "jlepurile" si casele (strabunicul era mare chiabur se pare; negustor cu nu stiu cate slepuri pe Dunare si o strada de case). Imi povestea si povestea tuturor cum a crescut ea "cu mama de-a doua"; mama ei a murit cand era ea foarte mica, iar mama vitrega, desi niciodata nu s-a purtat rau cu ea, se pare ca era o femeie destul de rece, iar mamaie ii stia de frica. Dealtfel marea ei durere era ca aceasta mama vitrega a maritat-o la 16 ani, in loc s-o lase sa faca scoala de moase la Craiova, asa cum visa ea. In Bucuresti mamaie nu prea s-a obisnuit si a stat mai mult in casa. In ultimii ani mergea doar la biserica si la alimentara; inainte mai iesea in Cismigiu, sau prin vizite pe la neamuri, dar mereu cu frica de mijloacele de transport, ca se temea sa nu ia cumva in directia gresita si sa se rataceasca. Vorbea olteneste si de graiul ei oltenesc mi-e cel mai dor si plang cand aud olteneste ...Ii placea sa se uite la filme si le cam confunda cu realitatea (cum face si bunica mea cealalta, Oma ) Si avea un talent unic de a poci cuvintele, care pe noi ne amuza la culme.
Intr-o seara am vazut un film din seria Harlequin, in care un tanar pe nume Steve trecea prin tot soiul de necazuri ca sa fie impreuna cu iubita lui. A fost foarte impresionata si seara la culcare imi zice, "Saracu' Shtevie ala, mama, cate mai avu de tras!" Ea citea scrisul, si Steve, vorba aia, seaaaamana cu Stevie Alta data trecea prin sufragerie tocmai cand se dadea la TV o reclama veche veche: "Daca doriti sa cumparati un PC, ganditi IBM". Si numai ce-o aud pe mamaie catre televizor: "Un pisic? Da' ce sa facem, muica, noi cu pisic?" Numele medicamentelor nu le "nemerea" niciodata, de ma faceam de ras la farmacie cerand "Catopil" sau "Isonidit". Cand suna cineva si raspundea ea, era distractie mare, caci cerea tuturor sa se prezinte, dar nu-si mai amintea pe urma numele si ne transmitea niste prostiiiii ... Draga de ea, ce mult am iubit-o, cu crizele ei de nervi (era bolnava de nervi si specula mult treaba asta, mai ales cand era vorba sa mancam tot, sa intram in casa seara de la joaca ... ne stia toata curtea!); cu palariuta ei de duminica si jachetele crosetate de mana ei; cu rochiile pe care i le admiram mereu si macatele mereu impecabile de pe pat. N-a fost niciodata o mare doamna, doar o femeie simpla. Stia sa scrie si sa citeasca; scria bilete comice, asa cum vorbea: "Iuliene, ma dusai la pâne, gasasti cheea supt pres" ii lasa lui tata bilet pe poarta , iar pe prima foaie a Bibliei notase cu litere mari: "Cand voi fi in mormant, sa va aduceti aminte de mine". Multa vreme mi s-a parut o prostie insemnarea asta, dar ce pretioasa este acum, de cand am pierdut-o pe mamaie! Mi-aduc aminte mult de ea; am crescut cu ea practic si mereu o stiam in casa ... cand a murit, saptamani intregi aveam senzatia ca e inca acolo, ca e in camera ei, ca n-a plecat ... O visez foarte foarte des si mereu moarta, e super ciudat. Visez ca se intoarce "putin", asa moarta cum este, sa mai mearga o data la biserica sau sa mai faca o coliva de-aia de 10 kg pentru hram. Fusese bucatareasa si era piua intai la serbarile de hram, unde facea si coliva si mesele festive ale parintelui ...
