Nemurirea foii de hartie

Am sa va transcriu azi o poveste despre vise ratacita pe o foaie de hartie in biblioteca.

13/08/05

Mi-a venit ideea sa scriu o cronica a tuturor viselor cu lifturi pe care le am. De multe ori mi se pare ca se repeta - e o senzatie de deja-vu si nu stiu daca e reala. Si-as mai vrea sa stiu daca au vreo relevanta - ce le provoaca sau ce anunta de apar doar din cand in cand.

Azi noapte liftul urca vertiginos intr-un turn mare, patrat. Eram cu un tip, vorbeam spaniola. Dintr-o data liftul a cotit, a facut asa ca o bucla si de unde mergea in sus, ne-am pomenit brusc ca merge inainte, apoi a inceput sa coboare prin alta cladire. "Siempre me asusto cuando hacen esto", i-am zis tipului. Nu eram foarte speriata, dimpotriva, stiam ca asa e traseul.

Visez uneori cele doua lifturi din blocul unde statea doamna G., in Colentina. Altadata sunt intr-un bloc mare, intunecos. Mi-e frica sa urc pe scari si mi-e groaza sa iau liftul. De cele mai multe ori astept sa vina cineva, sa nu urc singura, dar oricine ar fi dispare de langa mine cand sunt cel mai speriata. E cu atat mai ciudat, cu cat in viata reala demult nu ma mai tem de lifturi. Nu ma tem decat de inertie, blazare, delasare ... de panze de paianjen peste tot si de dimensiuni mereu mai exagerate. De lene.

Aici se incheie povestea visului despre lifturi. Sunt in masura acum sa completez cu cateva experiente noi: un vis cu liftul care pornea din cladirea unde lucrez si cobora prin cladirea vecina, nou-construita. Spre deosebire de visele normale cu lifturi, acesta a fost un vis frumos, luminos, numai otel si sticla verde, iar in lift calatoream veseli mai multi colegi.

Un lift-tren-râma, intunecos si prafuit intr-un muzeu pustiu cu sali imense. In lipsa liftului, usi zidite si scari care nu duceau nicaieri.

Un lift-turn afara, intr-un spatiu deschis, urcand spre un alt oras sau poate o alta tara. Aici urcam iarasi cu mai multa lume, dar eram speriata, pentru ca nu stiusem ca se poate calatori cu liftul intr-o lume supraetajata.

Un lift imens, de marfa, prin centrul unui bloc perfect rotund si fara scari. In bloc e mereu intuneric, iar eu ma tem ingrozitor de liftul acela, despre care se stie ca are obiceiul sa te duca unde vrea. Bezna in visul asta e neagra, aproape lichida.

La donzella i el mariner

De cateva luni ma chinui sa duc o viata sanatoasa. Ma scol dimineata plina de bune intentii, dar, inevitabil, prea tarziu pentru a mai manca cereale cu lapte si alte mancari sanatoase elaborate. Ajung la masa de pranz lihnita, dupa ce am rontait prin birou sticsuri sau biscuiti in chip de mic-dejun. La pranz mi-e deja asa foame si Mc Donald's e asa aproape, ca las viata sanatoasa pe maine. In ziua urmatoare insa, ma trezesc intotdeauna plina de bune intentii, cu gandul la cereale si la o viata sanatoasa.

Mai putin azi. M-a debarcat Pisi la coltz pe un frig muscator, m-am indreptat spre "a-li-men-'t&-r" si undeva intre statia lui 123 si Tineretul Pesedist, hotararea mea era deja luata. Am intrat sigura pe mine si am cerut o punga de star chips, un croissant si o cola light. Cand era sa ies mi-am luat seama si, chinuita de remuscari, am cerut si un iaurt! Ceea ce m-a uimit a fost insa combinatia cola-chips-dulce care s-a alcatuit singura in mintea mea, fara sa ma fi gandit macar ce vreau, fara sa ma fi uitat in jur sa vad oferta, aproape ca un reflex. De acuma e clar ca am o cuta adanca pe creier in forma cola-chips-dulce si va fi o lupta grea sa o indrept la loc. Daca are indreptare.

*

Ultima descoperire si o mare bucurie: Nou Romancer , El lladre de les taronges, un CD de la Oana pe care m-am ferit multa vreme sa-l ascult pentru ca stiam Blau com el Sol si ma temeam ca asta nou (2000 fata de 1997) va fi diferit si-mi va sterge gustul placut lasat de cel dintai.

Ei bine, nu e diferit in sensul in care ma temeam. Muzica traditionala din Baleare, cu influente din intreaga zona mediteraneana inclusiv nordul Africii, cu multe melodii proprii pe versuri populare, cu doua superbe piese pe versuri de Miquel Martí i Pol (dintre care Aquesta remor e cutremuratoare ca o liturghie) ... nu mi-as fi putut imagina nimic mai placut pentru un inceput de an, sper, mai iberic decat cel precedent. Sau "iberocentric".

M-am reapucat de catalana de la o vreme, citesc mult (pe net si in putinele carti pe care le-am adunat din saracia de bursa din '99), ascult mult (nu c-as fi incetat vreodata sa ascult Raimon), uneori mai trag cu urechea si la radio si ma bucur ca am uitat foarte putin in cei 4 ani in care am "tradus-o" cu gallega si stiu ca ar fi jignita daca i-as spune ca le iubesc pe amandoua la fel de mult, dar asa este.

*

O alta descoperire foarte recenta e Aspy ... dar despre asta bloguim alta data.

Doomiishase

... cinci, patru, trei, doi, unu ... LA MULTI ANI 2006!!

Suntem deja mai noi, mai buni, mai drepti, plini de bune intentii si de New Year's resolutions care mai de care mai ambitioase. Anul nou ne sta in fata ca o intindere de zapada pura, pe care incepem incet-incet sa ne lasam urmele intr-o directie sau in alta. Pluteste in aer speranta lui "anu' asta o sa ...". Se iau hotarari majore (Marius, u know what I mean ;) sau doar mici decizii de moment ("nu mai calc la Piccadilly macar o luna de acu' incolo"). Ne privim in oglinda si ne intrebam cum ne vom vedea "la anu' pe vremea asta". Ne facem planuri de concediu iar si reincepe sarabanda zilelor de nastere, am mai imbatranit cu un an.

La multi ani tuturor cetitorilor si nu uitati sa va bucurati putin in fiecare zi!

... cinci, patru, trei, doi, unu ...