*O carte pe care am citit-o in uichendul asta:
Federico Andahazi - Secretul culorii pure
Daca va place atmosfera intunecata, medievala si un stil iscat din bube, mucegaiuri si noroi, poate ar trebui sa-i dati o sansa. Mie ca subiect mi s-a parut foarte asemanatoare cu "Maestrul de scrima" al lui Arturo Perez Reverte, iar ca scriitura e un pic greoaie, motiv pentru care - desi e subtirica - mi-a luat vreo doo saptamani s-o citesc.Acum citesc "Children of the mind", al treilea volum din seria lui Ender, de Orson Scott Card.
** Doua faze din Germania de asta-vara:
1. Ne urcam in singurul autobus de noapte cu gandul sa mergem la un Fest si cer un bilet simplu, pentru ca nu avea rost sa iau Tageskarte pt un simplu dun intors. Pe urma ce-mi vine mie, ma sucesc si intreb la soferita (in germana mea chinuita), "Dar bilete dus intos nu aveti?" Ea raspunde ceva de genul ca orice bilet as lua, ea tot n-are sa-mi dea rest la hartia de 20 de euro, pentru ca de-abia a intrat in tura. Intreb cat costa biletul, imi raspunde, eu fac socoteala pentru doi si ma intorc catre beyat in romaneste: "Auzi, n-ai tu marunt 5,60 (sau cat o fi fost)" - la care soferita in romaneste: "Exact, 5,60!" In fine, vorbim un pic, ne zice ca e din Arad (dealtfel se cunostea dupa accent) si ca lucreaza doar noaptea.Cand sa ne intoarcem de la Fest, asteptam autobuzul si vine, desigur, tot ea. Urcam ca de obicei prin fata, aratam biletul, ne spune "Gruess Gott", la care noi smekeri: "Buna seara!!" A ramas un pic perplexa; cred ca uitase de noi!!
2. In Munchen la o bere la terasa, ne imboldeam care sa ceara nota (si, in acelasi timp, ne intrebam cum naiba se cere nota in germana ). In fine, Mihaiul se intoarce si zice "Check please!", aduce chelnerul nota si eu socotesc in romana (am uitat suma exacta): 6, 50 ... 6, 80 ... 7 ... La care chelnerul tot in romana: "Lasati 6,80, ca e bine!"Si cand te gandesti ca-i puteam cere nota in romana!!!!
Si faza 3 care ar fi putut fi destul de naspa: Acum doi ani in Franta faceam niste interviuri pentru o companie de cercetari de piata. Eram doi colegi, amandoi romani, iar intervievatii erau toti francezi. Interviurile durau cam 15-20 de minute, deci timp suficient sa simti daca cineva e nespalat sau miroase in vreun fel. Si ne vine un domn mai in varsta care chiar mirosea intr-un fel (mai mult a haine veki, ca sa zic asa). In timpul interviului m-am incurcat la o intrebare si colegul meu mi-a explicat in romaneste ce sa fac. Terminam interviul, multumim persoanei, la care el: "Sunteti din Romania?" "Da" Extrem de incantat, ne povesteste ca el inca din 1990 isi petrece toate vacantele in Romania, unde dealtfel avea si o casa de vacanta. Vorbea foarte bine romaneste; ne-am despartit in cei mai buni termeni ... da' dupa plecarea lui zice colegul meu: "Mey, bine ca m-am abtinut, ca tare voiam sa-ti zic ca pute nenea asta de-ti muta nasul!"
*** Imi place reclama la Elite, cafea la ibric, cu tipul si tipa care nu se materializeaza pana nu-si sorb cafeluta, iar catelul se uita mirat cum se plimba prin casa ziarul, ibricul si alte alea, dar stapanii nu se vad niciunde.
Imi plac reclamele la Philips, la Whiskas si alte mancaruri de pisici (au pisicute superbe, acum e una cu o pisica mai mare, cu labute grasute, o splendoare!)
M-am plictisit de detergenti, iaurturi, salamuri si alte porcarii.Pe locul 1 in top BLEAH troneaza reclama la napolitanele nustiucare, cu doi pustiulici gen Hansel si Gretel prinsi de vrajitoarea cea rea, care scape fiindca napolitanele ics ii fac puternici sau ceva de genul asta. Mi se pare de un mare prost gust si un exemplu super prost: copilul ii zice vrajitoarei la un moment dat "Taca-ti fleanca, babo!" sau o grosolanie din asta. Ma si gandeam ca-n curand vom auzi prin autobuze.
Mi-aduc aminte cu dor si drag de reclamele de dupa revolutie: Titan Ice, alta viata! sau Pssst, pssst, cichi cichi
