What Does My Sleeping Position Say About Me?

What Your Sleeping Position Says

You are confident and ready to tackle life.You are pretty vain and happy with your physical appearance.You are born to be the center of attention, and you're unhappy on the sidelines.You're always up for trying something new - in and out of bed!

What Does Your Sleeping Position Say About You?

De la posta

Oooooooooooooooh, posta! Ce subiect inaltator!

Va recomand din suflet oficiul 34, unde troneaza niste doamne amabile ce nu s-a mai vazut! Cand intri pe usa, daca e cineva inauntru, parca dinadins lungesc discutia cu persoana aceea.

Daca e un arab cu bani multi (primise odata unul 53 de milioane prin Western Union), sunt topite toate si ii fac temenele, uitand ca la alte ghisee asteapta oameni. Pe arabul de care vorbesc l-au servit toate, fara exceptie, inclusiv diriginta. S-a facut coada, lumea protesta, ele numarau bani si se bagau in seama cu nenea, care abia rupea romaneste.

Daca intri inauntru si nu e nimeni (ah, fericire!), baga botul in computer si se fac ca-s ocupate. Butoneaza in draci, doar doar oi pleca - in fond ce conteaza ca vrei sa iei un timbru sau sa intrebi cat costa o cartela de internet??? Daca tusesti sau te hazardezi cu un "Fiti amabila" (nu este!!!), zbiara la tine "Nu vedeti ca sunt ocupata?!", cu varianta menita a te umple de rusine ca le-ai "deranjat": NU VEDETI CA NUMAR?!?!??! Ouch. Numara. E bine s-o lasam in pace. S-ar putea sa-i ia vreo cateva luni, poate ani. Poate copiii nostri vor cumpara timbre cand noi nu vom mai fi si ea va fi terminat de numarat

Ai gresit un formular? Dumnezeule! Cel mai bine e sa pleci singur, rusinat si cu coada intre picioare. Nu mai intreba nimic, daca nu vrei sa-ti strici ziua. Celor care le reproseaza ca-s asa nepoliticoase le raspund: "Da' credeti ca mie imi place toata ziua sa ma cert cu atatia oameni lipsiti de educatie?" Saraca de ea, se vede ca nu-i place. De-aia e si frustrata. Ce viata deprimanta!!

Vrei sa trimiti bani la tara? Super! Hai sa vedem cum se procedeaza: mandatul telegrafic a fost inlocuit de sistemul de trimitere prin internet ... dar ce te faci cand ea nu stie sa umble cu dracia aia? In sfarsit se descurca, scrie suma si-ti cere localitatea si codul posta. Spui: sat cutare, comuna cutare ... aaaaaaaaaaa!!! Pardon!! In sat nu se livreaza banii. Tre sa mearga mama la posta din comuna. Dar tu cunosti satul si pe postas si i-ai mai trimis mamei bani de zeci de ori, fara probleme, asa ca o contrazici: Ba da, banii ajung chiar in sat. Treceti acolo satul. Ei, acuma tanti Vaca_de_la_posta deja se supara. Adica cine te crezi tu?!?! Ea stie ca nu se livreaza bani in sat. Dupa o discutie in contradictoriu care te binedispune pentru tot restul zilei, accepta sa puna si numele satului pe mandat. Comentariul ei: "Sa vedem, poate aveti noroc!"

Dragii mei, cam asa e la noi la posta. Tantile alea sunt acolo de o vesnicie, una din ele mi se pare ca de curand a fost si promovata, iar scarbosenia ce le carcaterizeaza e nemarginita. Mai nou tresar si devin brusc amabile la aparitia dirigintei (au o diriginta noua, foarte amabila). Le-a venit si o colega tanara si draguta, la ghiseul careia daca ajungi te poti simti norocos.
Dar ele nu s-au schimbat. Deh, naravul din fire ...

Spicuim (2)

* Wed Sep 29, 2004 5:35 pm - In asteptarea Mihaelei :-)

que una que dos y tres
que tomalacaté

obosita si neputincioasa ma simt

am visat ca oricat as fi tinut regim nu slabeam nici un kil si ca de nespalare incepusem sa chelesc in frunte

chiar ca nu le mai pot duce pe toate, abia astept sa vina fata noua de luni sa ma mai usureze de munci

si gata

back to work

voiam doar sa ma descarc si sa povestesc aiureala asta de vis da' trece si asta

ata outra!

*Wed Oct 06, 2004 6:26 pm

Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp.

Incerc de multa vreme o senzatie ca viata imi scapa printre degete, ca azi e ianuarie, maine e deja decembrie, ca nu e timp pentru tot ce mi-am propus!

Si mi-aduc aminte de "Valurile", Virginia Woolf. Am citit-o demult, mi-a placut foarte tare si de la o vreme ma obsedeaza o fraza de acolo, eroul deja la o varsta matura reflecteaza asupra trecerii timpului si pasajul asta ma urmareste constant:

"As I drop asleep at night it strikes me sometimes with a pang that I shall never see savages in Tahiti spearing fish by the light of a blazing cresset, or a lion spring in the jungle, or a naked man eating raw flesh. Nor shall I learn Russian or read the Vedas"

Cand eram mica, voiam sa ma fac prezentatoare de televiziune. Viata m-a purtat pe alte carari si nu regret, pentru ca sunt fericita si multumita cu ceea ce am si cu ceea ce fac, dar ... regret toate lucrurile la care renunt atunci cand fac o alegere (chiar daca e o alegere inteleapta).

Regret ca nu pot sa mai invat pian, ca niciodata nu voi vedea intreaga lume asa cum vreau (as vrea sa traiesc macar cateva luni in fiecare parte a lumii, sa cunosc toti oamenii!), of.

Simt ca "nu voi invata niciodata limba rusa" si asta ma ucide. Cred ca e foarte important sa traim in prezent si sa nu anticipam lucrurile. Adesea ma surprind in ianuarie dorindu-mi cu ardoare sa fie iulie, ca sa merg in Spania, sau in august dorindu-mi sa fie deja ziua mea din nou (februarie) .

Mi-am dat seama ca de lunile alea care se scurg intre eu nu ma bucur deplin, fug prin ele ca sa ajung acolo unde imi doresc. Si pierd.

Mi-am dat seama prima data ca timpul a luat-o la goana in '93 sau '94, cand am realizat ca au trecut X ani de la revolutie si iata, pentru mine fusese ieri!

Anii de dinainte de revolutie, poate si fiindca au fost ani de copilarie, treceau molcom, imi dadeam seama de ei si de trecere. Anii de dupa revolutie au zburat pur si simplu.

Mi-am dat seama unde ne duce pana la urma trecerea asta in martie, cand am inmormantat-o pe bunica mea. Nu am crezut ca ar putea sa moara, desi vorbea adesea de moarte si eram constienta ca va veni intr-o zi.

Imi pare rau ca trecem prin timp numai o data. Imi doresc sa trec frumos si va doresc si voua acelasi lucru.

Si parca mi s-a luat o piatra de pe inima povestind. Chiar ma chinuia constiinta faptului ca se termina, ca fugim spre sfarsit.

Spicuim din bloguri abandonate

*Posted: Fri Jun 04, 2004 7:20 pm

inteleptul vorbeste de idei, inteligentul de fapte, iar prostul de ceea ce a mancat ... ma obsedeaza fraza asta de cateva zile

cred ca as vrea sa fiu inteleapta, dar despre ce idei sa vorbesc? azi la curs am vorbit despre arta si ne-a intrebat proful daca credem ca cei care merg la galerii de arta si-s asa art fanatics sunt snobi copiii au zis ca da, ca un tablou nu trebuie sa stai sa-l intelegi, sa-i cunosti istoria, sa cunosti biografia pictorului si this kind of crap, ca all you need to say in front of a painting is whether you like it or not ... no whys at all, they're all crap anyway era un pusti particularly pornit, cam cum eram si noi poate la varsta lui, "ce naiba ne trebe atata poezie - tot semestrul asta am facut numai poezie, this is sooooooooo crappy, staaaaaaai si diseci ce-a vrut sa spuna poetul, de parca poti tu vreodata sa stii clar ce-a vrut sa spuna. Interpretari aberante, sa ia ochii lumii, asta e critica literara". Uneori ma simt foarte departe de varsta lor, ma simt intr-adevar mai inteleapta decat ei pentru ca am invatat ceva ce ei inca nu stiu: sa vad ambele fete ale oricarui lucru. Sau, daca vrei, sa vad orice idee tridimensional: sa fiu in stare s-o rasucesc pe toate fetele si sa o inteleg din toate punctele de vedere. Asta ma face si putin lipsita de opinie - practic cand mi se cere parerea imi vin in minte toate aceste idei diferite asupra temei respective si le-as exprima pe toate fara sa ma identific cu nici una.
_________________
I like being me!

*Friday, June 04, 2004

revin, am pierdut firul la primul blog

aseara am avut o mica criza de constiinta, foarte repede rezolvata dealtfel si, asupra somnului (cum zice Teodoreanu), m-a palit un gand super pacific cu care as avea mari sanse sa candidez la miss univers probabil. gandul zicea in felul urmator: traim o singura data punct. orice s-ar spune, posibilele reincarnari sau viata vesnica in paradis nu au nimic de-a face cu ceea ce traim aici, acum, vineri, la ora 20:31 in sectorul 6 din Bucuresti. daca intr-adevar exista, vor fi cu totul altceva, iar eu voi fi o alta persoana, diferita de *smilla* de acum. poate nici nu m-as (re)cunoaste.

asa incat (si acuma vine partea cu world peace de dat juriul pe spate):

de ce naiba ne facem atata rau unii altora, ne imbrancim intre noi ca sa trecem in fata (iluzoriu dealtfel, plus ca o data ajuns in fata teama unui branci bine plasat e si mai mare!!), ne gasim noduri in fiecare fir de papura si, in general, parca facem tot ce putem ca sa fim nefericiti?

De ce sunt asa de putini oameni care se multumesc cu putin? De ce stim sa dam sfaturi bune altora, dar ne traim proria viata in mod chinuit?

In fine, asupra somnului toate aceste reflectii aveau un aer mult mai profund. Acuma suna a platitudini idioate de trecut in oracol. Platitudini la care doar primul raspunde, ceilalti multumindu-se sa insemneze constiinciosi "idem 1" sau chiar "indemn 1" :lol:

Eh, nu stiu de ce, dar cel mai frumos, cel mai bine si cel mai *eu* ma simt in ultima vreme cand dorm. Am niste vise absolut dementiale - vii, colorate, cu zgomot mult, muzica de fond si personaje mult mai mari decat dimensiunile lor reale. Dealtfel cred ca si culorile sunt mai vii decat in realitate. Unde am vazut eu toate alea? De unde le stiu ca sa le pot visa?

Din ce in ce mai greu imi vine sa cred ca visele sunt doar descarcari electrice in creier.

*Posted: Wed Jul 28, 2004 6:38 pm Post subject: How do you treat addiction to another person?

Ca sa trec la titlul postului, well you treat addiction to a guy by falling in love with another! E singurul mod care a functionat vreodata la mine. Falling in love with another guy sau "in love with love" cum se zice adesea, adica autoamagindu-te ca El cel de-acum e cel cautat/ visat si EL a fost doar un ticalos (ti kalos!), un om care te-a facut sa suferi ... Eh, e greu.

De ce se termina relatiile? De ce daca ne iubim azi se poate ca maine sa ne treaca? Niciodata n-am inteles asta, dupa cum nu inteleg nepotrivirea de caracter, nu cu o persoana cu care ai stat impreuna cu bune si rele ani de zile, pe care o cunosti si ani de zile ai iubit-o. Mi-a fost frica, teribil de frica sa ma indragostesc, sa ma implic intr-o relatie, de teama ca se va termina. Si eu sunt cu drobul de sare, recunosc. Dar cred ca daca vrem amandoi sa mearga, nimic nu ne va putea sta in cale. Pentru ca eu as face orice ca el sa fie fericit, iar el ar face acelasi lucru pentru mine. Si daca dragostea e x% sex si y% rutina, asta nu mai stiu. Pentru mine e 100% prietenie, 100% atractie fizica ... totul la 100%. Sau nimic.

M-am multumit cu nimic o vreme, pentru ca aveam suficienta imaginatie (of, si dor, dorinta de a schimba ceva in viata mea) ca sa imi inchipui ca e totul.

*Posted: Fri Jul 30, 2004 12:11 pm

Povesti cu taximetristi si vacile de la posta

Tot pe un blog cred c-am citit (nu mai stiu daca pe site-ul asta) cum cineva intors din State dupa multa vreme se mira ca in Romania taximetristii sunt lasati sa-si turuie viata cu nesimtire si sa te frece cu chestii gen "pe unde o iau? da' acum?" la fiecare intersectie. In autocar venind din Germania ne-a povestit odata o juna ieseanca maritata cu un neamtz get beget cum ca sotul ei e taximetrist "dar camasa e tinuta obligatorie, acolo nu umbli cu pieptul paros la vedere sau cu un tricou slinos si prosop in jurul gatului". Which is true. Mai ales saptamana trecuta, cand era super cald, abundau taximetristii cu prosop la gat. Lol, ma gandeam, nici macar nu-i asortat cu tricoul/bluza/camasa

In fine, cu un scurt popas la taximetristul care m-a dus la aeroport prin septembrie si tot drumul mi-a povestit ca "toti sunt hoti in tara asta" (e o tema predilecta si nu doar a taximetristilor - a oricarui necunoscut cu care te nimeresti sa intri in vorba la vreo coada sau in metrou), a exemplificat cu aventurile prin care a trecut pentru a-si deschide o butica (se referea la ea ca "spatiu comercial") unde mi-a zis ca vindea "de toate, ca altfel nici banii nu ti-i scoti". Cosmarul probabil ca e cunoscut: spaga la primarie, aprobari peste aprobari etc ... ajung la obiectul (subiectul) postului de azi. Taximetristul de care vreau sa povestesc azi m-a adus ieri dimineata la servici. Un omuletz la 45 de ani, cu un neg mare pe fata (de aceea evitam sa-l privesc, that's just me!). Am tacut, fiecare cu gandurile noastre (el mai injura din cand in cand cu mare voluptate scotand capul prin fereastra deschisa) pana la un semafor unde s-a nimerit langa noi un taxi mercedes. "Ia uite dom'le la asta, dooj' de mii pe kilometru!" a izbucnit invidios omuletzul. Si tot el, "pai da, ca omu' cand iese grabit din casa nu se mai uita la tarif. Niste nemernici, domnule!" Am incercat sa strecor un timid "Dar e totusi mercedes si mai e si privat (nu avea inscriptia nici unei companii, doar placutza aia ca are licenta)" "Ce mercedes, astia iti iau ochii, dom'le, niste hoti. Astia e aia care sta la aeroport de n-are nimeni loc de ei. Ia sa mergeti cu unul din astia, triplu va ia pana la Crangasi!! Triplu decat va iau eu!" "Pai nici nu merg, am zis. Cred ca nici nu se asteapta sa merg. Dar daca vine un client din afara, un om de afaceri, prefer sa-l iau cu un taxi mai acatarii de la aeroport. Plus ca iese mai ieftin decat o masina inchiriata" Aici a parut sa ezite. Cred ca isi spunea ca a facut o greseala cand m-a categorisit. Evident, nu eram studenta amarata care sare in taxi fiindca se grabeste. Lol. "pai daca imi plateste mie firma si imi da bani si imi deconteaza tot, a inceput el sa viseze cu ochii deschisi, normal ca imi permit si eu sa merg cu alta masina, ca doar n-o sa iau Dacie. O sa stau si la un hotel bun si asa mai departe. Astia au clienti!" Valentin zice ca romanii sunt tristi. Eu cred ca sunt mai degraba acri - sau inacriti. Iarba e mai verde si capra e mai grasa la vecin. Din pacate. Despre vacile de la posta alta data, ca la istoria aia chiar ma enervez!!

*Thu Aug 05, 2004 10:31 am

Citesc toata ziua in EvZ pagina aia de Bucuresti, dealtfel utila uneori si ma enerveaza coloana cu "Bucurestiul meu", unde mi se pare ca toata lumea spune acelasi lucru, uneori chiar si cu aceleasi cuvinte!!!

Bucurestiul e murdar, balcanic, un sat mare, necivilizat, prafuit, gri, fara spatii verzi, inghesuit, cu circulatie haotica, lipsit de parcari, fara nici un fel de stil sau prestanta, cu cladiri nepotrivite si vechi, un dezastru arhitectural, lipsit de un centru istoric, un oras al contrastelor

Locuitorii sunt carcotasi, nemultumiti, prost dispusi, tristi, imbracati fara gust, prea despuiati (la anumite varste), obositi, stresati, nefericiti

Primaria e principalul vinovat, pentru ca nu se ocupa de strazi, nu matura trotuarele, nu construieste parcari, distruge spatiile verzi, nu termina ceea ce incepe, autorizeaza constructii aberante

Bucurestiul nu e Praga, Paris, Roma, Viena ("nu, aici nu suntem la Rio de Janeiro"!)

Si totusi "Bucurestiul e orasul meu de suflet bla bla" Sa zic ce e Bucurestiul pentru mine?
Ma tem ca mi-ar iesi un text dupa reteta de mai sus!!

* Tue, Aug 10, 2004, Boox

Alternez Kundera cu David Lodge de ceva vreme (dupa cum imi pica in mana).

Recomand "Nemurirea" de Milan Kundera, cu precizarea ca m-a deprimat pe o perioada destul de buna de timp (e o carte care te face sa-ti pui intrebari!) si "Lentoarea" aceluiasi Kundera, ca antidot ("o nazbatie" de carte, dupa cum o numeste insusi autorul).

De la David Lodge recomand "Muzeul Britanic s-a daramat" - e amuzanta, placuta si in acelasi timp pune probleme.

Alte carti care m-au marcat: Mizerabilii lui Hugo, pe care ii recitesc periodic; "Cum simte domnisoara Smilla zapada" de Peter Hoeg (n-o sa regasesc nicaieri atmosfera din cartea asta); Jose Saramago cu absolut tot ce a scris, in special cu "Evanghelia dupa Isus Christos" si "Eseu despre orbire"; Orson Scott Card cu trilogia lui Ender ... si multe altele din care nu pot sa-i omit pe CIRESARII lui Chirita!!!

Dintr-un motiv sau altul, nu m-am impacat niciodata cu Mario Vargas LLosa, il dispretuiesc usor pe Coelho si il admir destul de detasat pe Garcia Marquez. Cel care cumva m-a mai gadilat intr-un mod placut dintre autorii sudamericani a fost Borges, desi doar cu anumite bucati ale operei.

Ah, si m-au mai marcat cartile scrise de femei (Cella Serghi, Henriette Yvonne Stahl, George Sand, Virginia Woolf, Rosa Montero si chiar Rodica Ojog Brasoveanu, cu a ei Melania ... )

Si autorii rusi, ca fiica "a profei de rusa" ce ma aflam (Gorki, Tolstoi, Ostrovski, diversi anonimi ...)

Si, cu parere de rau, n-am inteles nimic din monumente ale literaturii si culturii ca "Jocul cu margele de sticla", "Muntele vrajit", "Crima si pedeapsa" si inca cateva. Pur si simplu nu le-am putut citi.

Cred insa cu tarie ca fiecare lectura isi are varsta ei (si Ciresarii merg la orice varsta si, asa cum acum n-as mai citi pentru nimic in lume muschetarii lui Dumas, poate vreodata voi fi in stare sa citesc si sa pricep ceva din monumentele care acum imi par inaccesibile.

Dintre autorii romani contemporani, poate o sa par snoaba, dar imi place Cartarescu. Prefer poezia si proza scurta totusi, la Orbitor deja ma pierde. Si gata.

~va urma~